O serie de personaje ca Ciprian cel cu ‘Nu stiu de astea’/’Vreau sa-mi fac o prietena, dar nu gasesc’, Majestate ninja sau Emil de la Caracal, fac deliciul spectacolului public de ceva vreme. Televiziunille dau stiri cu ei si lasa la buna interpretare a publicului scenele. Si publicul batjocoreste, se simte bine...Trebuie spus ca acesti cetateni batjocoriti sunt loviti de deficienta mintala sau chiar patologii psihice delicate. Toti sunt cazuri sociale, iar intr-o tara normala si responsabila (era sa spun si democratica) ei ar fi protejati de oprobriul public, li s-ar oferi ceva posibilitati de integrare, un loc de munca dupa capacitati. La noi deficientul mintal sau bolnavul psihic sunt cel mult institutionalizati, insa aceasta e o solutie provizorie si nu neaparat pe termen lung. Adaptarea si integrarea sociala a celor vitregiti de soarta sau chiar de propria societate, e dezideratul oricarei tari occidentale care se respecta pe sine. N-am vazut nicio organizatie, ONG sau orice altceva , care sa ia o pozitie macar de informare a unui public subeducat civic si nu numai, in privinta ‘pacatului’ de a-l batjocori pe ‘celalalt’ special, de a lua pozitie impotriva unei brambureli media. Pe un taram din Stapanul inelelor, s-ar fi aplicat amenzi usturatoare unei televiziuni care ar fi prezentat cazuri sociale cu titlu de amuzament, ca sa fiu mai elegant. Mihai Bendeac e exceptia. Dupa ce l-a parodiat pe Ciprian, i-a caracterizat sufletul intr-un mod remarcabil, si i-a criticat pe reporterii marlani care i-au batjocorit pe cei doi deficienti mintali in spatele culiselor.
Cat timp avem un asemenea guvern n-o sa vorbesc de politici si legislatii publice privind protectia cetatenilor care nu se pot ajuta si reprezenta pe sine ca noi toti ceilalti.
Desi pare greu de crezut , cei marginalizati (deficienti , bolnavi psihic etc.) incearca sa ia contact cu societatea incepand din adolescenta (in perioada copilariei de obicei deficientii mintali se gasesc in cercuri inchise, fiind institutionalizati in scoli speciale), incearca sa se autoadapteze chiar cu riscul denigrarii pe care o percep ca un pret de platit, ca un dat al naturii umane. Daca vrem sa le aratam ca omul e bun de la natura sau prin civilizare, batjocura sau stigmatizarea nu sunt printre variante. Vom descoperi la ei sensibilitati speciale, uneori capacitati remarcabile (ex. idiotii savanti), vom descoperi o emotionalitate neatinsa prin care putem comunica de la egal la egal, chiar putem sa invatam de la ei cum se exprima unele emotii deoarece cenzura lor intelectuala e mai slaba.
De multe ori cei institutionalizati nu accepta pretul de a fi denigrati pentru un pumn de acceptare, se intorc impotriva lor insisi, se trezesc cu o suferinta a neacceptarii de catre ceilalti, pe care nu o inteleg.....apoi se retrag in cercuri inchise ori in institutii specifice daca e posibil. Patologiile lor se agraveaza....devin inevitabil medicamentati pe viata.
Ramane deci sa fim disponibili si placerii de a fi sinceri deschisi catre ‘celalalt’ special, sa radem impreuna cu el, nu de el, sa fim toleranti si sa-l ajutam sa perceapa natura relatiilor interumane care e o sursa importanta a normalitatii. Ori asta inseamna atitudine civica, un fel de dezinteres in ceea ce priveste implicarea inspre binelui celuilalt, care se impaca in echilibru cu interesul egoist al satisfacerii nevoilor proprii specific societatii liberale occidentale.
Intr-o zi probabil ca multi dintre noi vor avea rabdare sa vada pana la capat si dincolo de Stapanul inelelor.
